Malaga

Malaga este o destinatie perfecta. Indiferent ca vrei sa mergi la mare sau doar sa vizitezi, sau poate sa le combini pe ambele, orasul are tot ce-ti trebuie.

Atunci cand am calatorit in Spania, Malaga a fost orasul de destinatie si a fost si ultimul pe care l-am vizitat. Cu o seara inainte, chiar ma intrebam daca are sens sa-l mai vizitez sau pur si simplu sa ma bucur de mare si soare. Dupa ce vazusem Granada, Cordoba, Seville, Ronda si Gibraltar, ma gandeam ca nimic nu ma mai poate surprinde. Cat de mult ma inselam, aveam sa constat a doua zi.

Dimineata, am zis totusi sa-i acord o sansa si sa ma plimb putin. Din aproape in aproape, nu ma mai saturam de plimbare. Malaga nu seama cu niciunul din orasele vizitate. Are farmecul ei, istorie, palmieri si mare. Chiar m-a impresionat si mi-a ramas intiparit in minte. Sper sa revin candva si sa revad locurile care m-au bucurat in acest an.

Pentru ca zborul il aveam seara, in jur de ora 20.00, am facut check-out-ul, mi-am lasat bagajele in receptie si am iesit la colindat. Acumulasem oboseala dupa 6 zile de mers, insa gandul ca este ultima zi si ca nu se stie cand mai revin, mi-a dat putere. Am luat autobuzul si am ajuns la Plaza de la Marina. Asa cum si numele sugereaza, aici era un port in care vasele ancorau. O zona foarte cosmopolita, cu cladiri parca desenate, iar putin mai departe se zarea roata orasului – Malaga eye, daca ar fi sa copiem denumirea celei din Londra.

Din acest punct, mi-a fost foarte usor sa ma „pierd” pe stradute si sa simt orasul. Era inca de dimineata (si weekend), astfel ca nu m-am intalnit si cu forfota orasului, insa mi-a placut sa surprind exact momentul in care magazinasele isi deschideau portile. Tot plimbandu-ma, am ajuns la Teatrul Roman si Alcazaba, fortareata orasului. Pe vremuri, aceasta comunica in mod direct cu Castillo de Gibralfaro, astazi insa la castel se ajunge pe un alt drum.

Tot mergand, am ajuns si in Plaza de la Merced, o pietisoara care m-a cucerit pe loc prin culoare. Aici am reintalnit copacii mov care mi-au incantat privirea in Seville.

Din stradute am iesit din nou in drumul principal, chiar in dreptul primariei si am luat autobuzul 35 pentru a ajunge la Castillo de Gibralfaro. Mi-a placut sa ma plimb pe zidurile castelului, iar panorama este cu adevarat de vis.

In jurul orei 12 am ajuns pe plaja Malagueta pentru a ma bucura cateva ore de apa marii si de soare. Am putut face baie doar de vreo doua ori. Am prins o zi cu vant, iar valurile erau foarte mari. Am incercat sa mai intru, insa pur si simplu simteam ca ma doboara, iar eu cum nici nu stiu sa inot, am preferat sa raman pe plaja. A trebui sa ma mut de vreo 3 ori cu prosopul de plaja, atat de puternice erau valurile, incat maturau o portiune considerabila de plaja (sau poate m-am asezat eu prea aproape de mare :p) . Pe la 15.30 m-am retras inspre hotel, am luat pranzul in zona si am pornit spre aeroport.