Ii admir pe cei ce gasesc curajul in ei pentru a lasa totul deoparte si a porni in aventura vietii lor. Cei care in cativa ani aduna amintiri cat altii nu o fac nici intr-o viata.
Pentru mine, aventura vietii mele ar fi sa renunt la tot si sa plec in lume. Probabil ca la fel este si pentru toti cei care au ca pasiune calatoriile. Unii isi realizeaza deja visul, altii se gandesc la el, iar altii probabil nu o vor face niciodata. In aceasta ultima categorie ma incadrez si eu. Imi plac prea mult stabilitatea, controlul si confortul ca sa fac o astfel de nebunie, insa nimic nu ma impiedica sa visez cu ochii deschisi.
Parca ma vad cu rucsacul meu verde in spate, cu geaca impermeabila si aparatul foto de gat, tragand de un bagaj pana la urmatorul hotel. Hoinarind de dimineata pana seara, capturand in poze cele mai frumoase peisaje, oameni si cladiri, cu tricoul leoarca in spate pentru ca rucsacul meu nu absoarbe umezeala. Parca simt deja durerea din glezne dimineata cand ating podeaua dupa ce cu o zi in urma am „dat kilometrajul peste cap”, cum imi spun prietenii, si parca imi si vad zambetul pe buze si satisfactia stiind ca aceasta durere este dovada pura a nebuniei mele.
Ma visez aruncandu-ma in lumea larga, absorbind cu nesat si intiparindu-mi pe retina amintiri care sa-mi tina de urat cand voi fi o batranica cu parul carunt si imi voi plictisi nepotii cu povesti de mult apuse.
As incepe din aproape in aproape, pana ce aproapele va fi de fapt departe. Departe de casa.
As mai vedea o data Budapesta, musai pe timp de noapte cand orasul este atat de frumos luminat si plin de freamat. M-as duce apoi in Viena unde m-as pierde in frumosul Schonbrunn si gradinile lui. In Austria as mai zabovi putin in Salzburg si as porni spre Werfen pentru a ma bucura de un traseu de munte si de cea mai mare pestera de gheata din lume, Eisriesenwelt.
Apoi, va fi atat de usor sa ajung in Munchen, unde voi admira pentru prima data orasul de sus, din Olympiaturm. Nu vreau sa mai ajung in Dachau pentru ca nu vreau sa fiu trista, insa mi-ar placea la nebunie sa ajung in satucul al carui nume nu mi-l amintesc, dar in care am locuit vreme de un an atunci cand aveam doar 6 ani, iar parintii mei incercau sa construiasca un viitor mai bun.
Apoi…as merge oriunde ma vor purta pasii…in Belgia, in Olanda, neaparat in Anglia pentru a respira prin toti porii verdele acela ireal. As vrea sa ajung in Islanda unde magia chiar se intampla, iar cerul se coloreaza in verde la miezul noptii.
Din Islanda, neaparat as merge in Spania, in nord si apoi as cobori incet spre sud, pana in Andaluzia. Cordoba si Ronda imi trezesc si acum amintiri atat de frumoase legate de frumusetea femeilor pregatite de dans in orice moment.
Ah, imi doresc atat de mult sa vad Marocul, cu miresmele sale ademenitoare si cultura atat de diferita de a noastra.
Lisabona…ma asteapta cu bratele deschise, sa ma pierd pe ale ei stradute mereu in panta. Sintra, un oras parca rupt din basmele cu printi si printese.
Apoi, m-as indeparta si mai mult de aceasta cultura europeana si as zbura peste ocean. As vedea fiorduri, glaciari, ursul polar, balene si delfini. Cascada Niagara m-ar racori si mi-ar stropi obrazul cu ai sai stropi.
Miami, Bahamas, Cuba…deja ametesc. Este raiul pe pamant pentru cei ce iubesc soarele, marea sau oceanul.
America de Sud…circuit America de Sud… ma asteapta si ma arunc cu bratele deschise. Rio de Janeiro si al sau festival si mult visatul Machu Pichu din Peru.
Nu as rata nici Noua Zeelanda sau Australia, desi recunosc ca faptul ca in Australia se gasesc cele mai veninoase specii, ma descurajeaza putin.
As incheia aceasta aventura intorcandu-ma acasa. Dar nu inainte de a face cateva excursii in muntii Romaniei.
Si iata ca, dupa 600 si ceva de cuvinte, visul s-a incheiat si am revenit la realitate. Si realitatea este ca nu trebuie sa ma rup de casa, de prieteni, familie si job pentru a porni in aventura vietii mele. O pot face pas cu pas, oras cu oras, an de an.
Daca vreti sa va indepliniti visul, daca va pasioneaza excursiile personalizate sau turismul de aventura, Extreme Travel ar putea fi o solutie 🙂
Disclaimer: Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog, iar pozele utilizate fact parte din arhiva personala, dar au fost si preluate din arhiva Extreme Travel and Adventure, ca urmare a participarii in cadrul probei nr. 10.
Iar plec 