Din categoria „traseu de-o zi”: Cheile Zanoagei

Imi plac atat de mult aceste trasee de-o zi…nu foarte departe de Bucuresti si care iti permit sa te intorci acasa in aceeasi zi, chiar daca pe inserat.

Insa, din pacate, cu cat vad mai multe, cu atat raman mai putine astfel de trasee. Va voi povesti cate putin despre un traseu pe care sa il parcurgeti intr-o singura zi daca sunteti din Bucuresti, si anume o plimbare prin Cheile Zanoagei.

Am plecat din Bucuresti in jur de ora 09.00. Nu sunt prietena cu trezitul prea de dimineata si in niciun caz in weekend. Insa ora 08.00 suna rezonabil pentru ceea ce banuiam ca ma asteapta. Asa ca…la ora 09.00 am plecat de acasa, am cules o prietena de pe traseu si am pornit la drum. Am mers prin Targoviste avand in vedere ca am ajuns in Miliari. Cred ca traseul prin Ploiesti este ceva mai scurt si drumul mai ok.

Exista o portiune de drum, in apropiere de chei, care insa te face sa iti para rau ca ai ales aceasta destinatie: drum neasfaptat, cu pietre care iti lovesc masina si incredibil de mult praf. (cand am ajuns acasa am constat cateva locuri in care mi-a sarit vopseaua de pe masina, acolo unde acele pietricele au lovit mai tare, asa ca…aveti grija cum conduceti).

Cu rabdare insa si curiozitate treceti de acest drum si ajungeti in locul in care trebuie sa parcati masina si sa mergeti pe jos. Este un traseu de 4-5 ore de mers pe jos, dus-intors. Depinde de ritmul si conditia fizica a fiecaruia.Nu aveti cum sa va rataciti, traseul fiind marcat din loc in loc cu o cruce albastra.

Drumul este pe alocuri anevoios, nefiind o poteca lina ci mai degraba multe urcusuri si coborasuri, printre bolovani si radacini de copaci. Tot drumul veti fi insotit de rau care va fi cand in partea voastra stanga, cand in dreapta. Asta pentru ca il veti traversa de 2-3 ori pe niste podete. O traversare va consta in mersul pe un bustean, nefiind amenajat un pod, insa nu va faceti griji, nu e atat de periculos cum suna. Apa este mica. Daca va pierdeti echilibrul, va veti uda doar la picioare, insa atentie ca apa este foarte-foarte rece.

Dupa aproximativ doua ore de mers (poate fi si mai putin, depinde cat de tare va grabiti), ajungeti la lacul Scropoasa, un lac de culoarea smaraldului, absolut fermecator. Tot aici veti putea vedea si Cheile Orzei. Desi nu ne-am intalnit cu ursul, inainte de a ajunge la lac ne-am intalnit cu un semn ce anunta faptul ca zona este frecventa de ursi…deci fiti precauti.

La intoarcere, acolo unde se termina lacul (sau acolo unde incepe, depinde de directie) daca faceti la dreapta (sau stanga din directia opusa), veti ajunge la Cascada 7 izvoare, despre care se spune ca are cea mai pura apa din Romania. Acest fapt se pare ca este binecunoscut avand in vedere pusderia de oameni cu bidoane de 2 si 5 litri care „alimentau” de acolo 🙂

Cascada este mare, iar apa in cadere se bifurca creand mai multe casdade mici.

Cu greu, tare greu ne-am urnit pe drumul de intoarcere, inspre masina. Si apoi, la fel de greu, cu masina inspre Bucuresti. Dar toata oboseala acumulata a meritat, avand in vedere miscarea, aerul curat si amintirile create.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: