Ronda a facut parte din circuitul meu in Spania si m-a cucerit imediat cu peisajul, forfota si misterul in care este invaluit.Ronda am vizitat-o intr-o sambata de mai, exact in perioada in care era sarbatorit drept Ronda Romantica. Nu am putut decat sa aprob acest statut, intrucat exact aceasta impresie o aveam in timp ce ma plimbam pe strazi. La un moment dat, chiar ma gandeam ca este destinatia ideala pentru luna de miere. Nu stiu sa explic de ce, insa avea un aer aparte care te imbia si fermeca.
Am plecat cu trenul, Renfe, din Malaga si in intr-o ora si jumatate am fost acolo. Plecarea era programata pentru ora 16.30, si desi bifasem obiectivele pe care mi le stabilisem, as mai fi stat o ora, doua doar sa privesc in jur.
De la gara am pornit pe jos spre centrul orasului. Pe drum am vizitat corida, Plaza de torros. Intrarea a fost 10 euro, destul de mult, insa faptul ca m-am aflat intr-o corida adevarata, asa cum numai in filme sau videoclipuri vezi, a facut sa merite.
Din acest punct, practic toate obiectivele curg de la sine, trebuie doar sa tii drumul drept. Urmatoarea oprire a fost intr-o pietisoara, din spatele careia se putea ajunge intr-un frumos punct panoramic – Mirador de Ronda. M-am intors apoi la drumul principal si am ajuns pe Puente Nuevo, acel pod minunat care apare mai in toate pozele cu Ronda de pe internet. Nu am reusit sa ajung intr-un punct in care sa-l pot fotografia, insa am fost acolo 🙂
Urmatoarea locatie in care am ajuns m-a facut sa ma intreb cate alte secrete se afla in Ronda, de care turistii nu stiu. Este vorba despre La Casa del Rey Moro si La Mina de Agua. Se poate vizita atat gradina interioara, cat si mina, care este situata sub casa si are iesire la baza stancii pe care este construit orasul si la raul El Tajo. Se coboara 231 de trepte (partea dificila este ca se si urca :), la intoarcere), se trece prin diferite incaperi intunecoase si umede si intr-un final se ajunge in loc magic. Pozele vorbesc de la sine.
Am mers mai departe spre Felipe V Arch, Puente Viejo si Iglesia de Padre Jesus, pe care am admirat-o in trecere. Am mers pe Calle Real si apoi Calle Molino de Alarcon si am ajuns la Baile Arabe (Banos Arabes). Cred ca se putea ajunge mult mai usor aici, insa nu mi-a displacut deloc plimbarea.
Mi-a placut sa vizitez baile cu atat mai mult cu cat in ultima incapere (nu erau foarte multe) a rulat un film, pe care l-am prins exact la inceput (nu mi-am dat seama de program, insa nu mai conta in acel moment) in care era explicat rolul acestor bai si am aflat multe informatii interesante. Spre exemplu, acestea erau construite la intrarea in oras si oricine dorea sa intre, trebuia mai intai sa se spele. Exista o sala cu „jacuzzi”, una tip sauna si asa mai departe. Apa era preluata din raul El Tajo cu ajutorul unui magar care se invartea in cerc in continuu 😦 si apoi incalzita (n-as putea sa explic procedeul 🙂 ).
Toata acesta experienta a costat doar 3 euro. Cel mai bun raport calitate/pret.
Am ajuns apoi la zidurile cetatii pe care am urcat si am putut admira privelistea. M-am indreptat apoi spre Puerta de Almocabar – poarta prin care se iese practic din cetate si luat-o inapoi spre centrul orasului.
La intoarcere, spre surprinderea mea, localnicii ieseau la plimbare imbracati in haine de epoca. Atat femeile, cat si barbatii si copiii. Aveam impresia ca sunt un calator din viitor 🙂
In incheiere, va spun doar ca mi-a placut foarte mult Ronda si mi-as fi dorit sa am mai mult timp la dispozitie. Sper doar sa am ocazia sa revin.
Iar plec 