Despre clasic si extravaganta – Seville, Spania

Mi-a placut Seville. Este genul acela de oras in care te plimbi si din loc in loc ramai pur si simplu cu gura cascata la ce au putut construi.

Este genul de oras de care nu ai cum sa te plictisesti, nu-ti ajunge o zi sa-l vizitezi, si totusi decat deloc, este foarte bine si atat. Si exact cand credeam ca am vazut ce era mai spectaculos…ei bine, nu. Mai descopeream ceva.

Am ajuns in Seville cu Alsa, in aproximativ 3 ore. Pe distante mai mari, cum ar fi aceasta, autobuzele sunt dotate cu mini televizoare in fiecare scaun. Poti asculta muzica sau te poti uita la seriale sau filme. Deci, nu prea e loc de plictiseala.

Am ajuns in gara Plaza de Armas, de unde am inceput sa colind orasul. Aici, in apropiere, am vazut primii copaci mov. Erau de o frumusete extraordinara. Si un mall cu putine magazine, insa foarte interesant ca arhitectura, cu influente arabe probabil.

Tot mergand pe jos, pe stradute, am trecut pe langa Palacio de las Duenas (nu am intrat pentru ca parea maricel, iar eu aveam nevoie de energie pentru inca o zi), apoi incet incet se intrezarea o structura ce parea din alte vremuri sau de pe alta planeta. Este vorba despre Past View sau Metropol Parasol, o structura din lemn de 26 m inaltime. Se spune ca ar fi cea mai mare strucura din lemn din lume. Se poate vizita, in sensul ca urci cu liftul pana la etajul al doilea si te plimbi pe „brate”. Privelistea asupra orasului este minunata. Din departare, constructia seamana cu un fagure (sau mai multi) sau cu ciuperci 🙂 Biletul de intrare costa 3 euro si include si o vedere de la magazinul cu suveniruri si o bautura la restaurant. Nu m-am prins si de bautura si coborosem deja, insa am primit o vedere tare frumoasa.

Incarcata cu energie pozitiva mi-am continuat traseul. Am trecut pe langa Palace of the Countess of Lebrija, El Divino Salvador, Ayuntamiento de Seville si incet incet am ajuns in apropiere de Catedrala din Seville. O zona absolut superba, parca desenata de un arhitect foarte priceput. Nu-mi puteam lua ochii de la ce ma inconjura si nu ma puteam hotari la ce sa ma uit mai intai.

Catedrala…o imensitate…iar coada la intrare pe masura. Am vizitat gradina interioara, dar si catedrala. Si am urcat si in Turnul Giralda. Trebuie putina vointa si conditie fizica, intrucat se urca vreo 20 de etaje, mergand in cerc. O data ajuns sus, iti dai seama ca efortul a meritat. Mai greu la intoarcere :))

De la catedrala, am mers prin Plaza del Triunfo, si m-am oprit putin in parcul Royal Alcazar of Seville. Multa verdeata si bineinteles…multi portocali.

De aici am ajuns in Piata Spaniei. Se spune ca lasi ce e mai bun la urma. Neintentionat, asa am facut. Piata Spaniei a fost ultimul obiectiv vizitat, de aici m-am intors la gara de autobuze.

Piata Spaniei este un loc cum nu-ti poti imagina ca poate fi. Chiar daca vezi poze dinainte, experienta reala nu se compara absolut de loc cu ele. Este un loc de poveste, o arhitectura impresionanta, este grandios de frumos. Este locul din care nu am putut sa ma urnesc spre un alt loc. Fugeam dintr-un colt in altul pentru a surprinde instantanee cu orice ipostaza a pietei, de frica sa nu pierd vreun detaliu. Absolut fermecator.

Piata Spaniei fost contruita pentru expozitia Ibero-Americana (eveniment mondial) din 1929, iar in prezent gazduieste diferite cladiri ale guvernului.