Pentru ca nu mi-am legat in niciun fel zilele libere, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa profit totusi de 1 iunie si sa ies pe undeva. Am ales ceva aproape de casa, in Bucuresti. Am fost in Herastrau, la locul de joaca pentru copii, cu ideea fixa in minte de a ma da in lanturi. Si m-am dat. Sub privirile intrebatoare ale barbatului care administra „leaganul” si trebuind sa schimb un scaun, deoarece…sa spuneam ca nu era potrivit pentru mine 🙂
M-am dat si in roata. Incet, incet mi-am adus aminte de copilarie, de jocurile ei. Si am continuat sa experimentez ca in acele vremuri. Am mancat vata pe bat, am facut poze, m-am plimbat cu vaporasul.
Sa fii copil e minunat. Pacat ca apreciem aceasta valoare doar atunci cand nu mai suntem. Copii fiind, ne doream sa crestem mari. Adulti fiind, ne dorim sa nu o fi facut. Cel putin nu atat de repede.
Din fericire, putem recrea anumite momente din copilarie. Le retraim cu mintea de adult intradevar, dar cu sufletul de copil. Cred sincer ca bucuria este aceeasi…de atunci si de acum.
Iar plec 